Poveşti nemuritoare

Era rece, stelele pluteau, vantul le mangaia lumina lor aurie, pe cer se revarsa o tacere infinita. Deodata aripile unei porumbite fosneau necontenit oferind un strop de viata pe meleagurile nemarginite de aceasta tacere de nepatruns.

Micuta de ea zburase 3001 de ani numai sa ajunga in locul fagaduit. Ce o astepta acolo nici ea nu stia, dar era convinsa ca acolo isi va gasi protectorul si linistea de care are atata nevoie. Isi puse ochelarii..ce vazuse? Un gardulet din lemn putrezit de vreme, o casuta abandonata pana si de razele soarelui…se gandi sa coboare sa se odihneasca si sa bea putina apa ca nu mai puse pliscul de cand strabunicii ei au plecat si au abandonat-o. Traia doar cu aer, era singura si totusi supravietuia, avea puterea sa zboare indiferent de vreme, indiferent daca cineva o va astepta la capatul drumului ei. Nu se gandea la nimic, traia doar un prezent intunecat, doar speranta o mai tinea in viata. Adormise pe iarba din fata curtii, se inveli cu o frunza vestejita, i se parea ca e o plapumioara, niciodata nu dormise atat de linistita.

Dimineata se trezi intr-o camaruta. Era singura cu un baietel care avea un ghiozdanel si un aparat de fotografiat…baiatul o fotografia, de parca era o vedeta, se simtea agresata, parca cineva se bagase in viata ei, cu ce tupeu? Si de ce? Ii placea sa traiasca in singuratate, nu suporta sa fie controlata. Si totusi simtea in el o vapaie, nu ii era teama de el, ba chiar i se parea ca il cunoaste de-o viata, parca sufletele lor erau legate unul de celalalt.:X

Sa fi fost destinul? Se intelegeau numai din priviri, baiatul citi in ochii ei singuratate, dezamagire, vroia sa o scoata din aceasta stare, dorea sa ii arate adevarata fata a vietii. Ii aduse de mancare boabe de porumb, cat de gustoase i se pareau, parca mancase tort pentru prima data. Nu ii venea sa creada cata fericire incepu sa simta cand lua in plisc bobita de porumb. Incepu sa tina la protectorul ei, chiar daca acesta o tinea inchisa de un an in aceeasi camaruta. Era multumita cu ce avea, i se parea ca viata ei e perfecta. Baiatul ii daduse si un inel, ea nu ii ceruse asta si totusi simtea ca primeste prea mult, atata fericire nu putea sa incapa intr-o inimioara atat de mica. Dorea sa ofere si ea la randul ei iubire, dar cui? Baiatul venea o data pe zi la ea si doar 10-15 minute, nu putea sa ii ofere iubirea neconditionata. Incepu sa se plictiseasca de euforia care o cuprinse, avea atat de multe de daruit, se simtea iubita dar ea nu stia cum sa iubeasca. Marcel, baiatul ii alese si un nume o chema 1367541, cam greu de retinut dar el era as la numere si cunostea toate zecimalele lui pi, inca nu a avut timp sa mi le recite pe toate, poate intr-o alta viata.

Intr-o amiaza pe cand porumbita noastra 1367541 se gandea la nemurire, si la cat de dor ii e sa zboare pana in inaltul cerului, se deschise usa camarutei tiptil tiptil. Dintr-o data o ploaie de porumbei a invadat camaruta incat pe jos se asternuse un covoras maro urat mirositor si impodobit de pene multicolore. Porumbita se bucura atat de mult incat dadu cu capusorul de raft si a fost nevoita sa fie bandajata 3 luni.:( era foarte multa galagie acolo, zi de zi apareau tot mai multi porumbei incat nu mai aveau loc nici unde sa isi odihneasca aripile. Mancare primeau cu portia, si fiecare era pentru el, numai porumbita prefera sa nu pape numai sa ii vada fericiti pe semenii ei. Se intreba uneori de ce nu mai poate vedea rasaritul, de ce nu mai poate sa isi inalte aripile catre soare. Chiar ii era interzis? ( Simtea ca un giulgiu o acoperea cu totul, parca se asfixia pe zi ce trece, era ca o leguma dorea sa evadeze, nu mai suporta mirosul inabusitor de acolo si in plus Marcel nu mai facea curat de luni bune acolo si macarea era din ce in ce mai putina. Se intampla chiar sa nu primeasca de papa cateva zile, baiatul venind cu pretextul ca nu mai are banuti nici de paine si ca va trebui sa se angajeze sa ii intretina sau daca nu va fi silit sa ii paraseasca.

Auzind cuvintele astea porumbita dori sa fuga, si din plisc incepu sa scoata cuvinte grele:

- Mi-ai distrus viata, era mult mai bine cand traiam de pe o zi pe alta, singura, macar aveam LIBERTATEA pe care tu mi-ai anulat-o, traiesc intre acesti pereti reci si grei, e prea multa galagie, porumbeii astia parca nu au suflet, nu stiu sa traiasca, ei doar asteapta ca tu sa vii sa ii hranesti si sa isi umple gusile cu mancare, eu nu vreau sa traiesc asa, vreau ca nimeni sa nu imi taie aripile, libertatea, vreau sa fiu pierduta in infinit.8-> Daca tineai la noi precum ai spus ne lasai macar sa ne jucam prin gradina, sa culegem puful florilor, sa alergam printre papadii, sa simtim si noi adierea vantului. Nu fugim nicaieri, dar daca ne privezi de libertate atunci o sa incepem sa te uram.

Baiatul mut din fire, neplacandu-i sa vorbeasca prea mult a trecut la fapte. Chiar daca se simtea destul de rau si avea o lene teribila sa se duca la doctor, o prinse pe porumbita de aripi si o baga in cusca catelului flamand de o luna ca sa o pape. Marcel nici macar nu se uita in urma, pleca fara nepasare cu castile in urechi fascinat de muzica pe care o asculta. Parea sa nu aiba nici un regret ca a lasat-o acolo neajutorata. Catelul gata sa o pape, o musca de codita si ea luptandu-se sa scape de acolo scuipa din gusa bobita de porumb direct in ochisorii catelusului.

Incepu sa zboare, era din ce in ce mai usoara, sufletul plutea in aer, simti o fericire de nepatruns, Doamne cat de mult a asteptat clipa asta. Regreta totusi ca baiatul a parasit-o si s-a razbunat pe ea, vroia sa isi ceara iertare…dar cu ce rost? Faptul era deja consumat si cale de intoarcere nu mai era. Zbura unde o ducea gandul, catre soare, catre steaua polara nepasandu-i ca de acum incepe o noua viata: viata ei pe care si-a vandut-o pentru o bucatica de porumb si 3 bobite de grau.

Trecura 3 luni, era iarna, incepu sa ii fie din ce in ce mai dor de camaruta, nu intelegea de ce, ceva in inima ei se rupse, nu putea merge mai departe fara sa nu isi ceara scuze ca l-a jignit atat de mult pe omul care ii oferise un adapost deasupra capului. Si cum statea ea in cuibusorul ei facut din paie, o fetita cu multe fundite se urca in copacel sa vada ce e acolo, ea curioasa din fire. Puse manuta pe porumbita 1367541, atingerea fetitei o speriase si un izvor de bunatate si iubire o cuprinse, acum simtea cu adevarat dragostea neconditionata si absoluta8->. Vazu in fetita ceea ce astepta intreaga viata, nu astepta ca ea sa ii dea sa manance desi era moarta de foame, nu vroia decat sa isi reverse iubirea catre ea pentru ca ii vazuse sufletul plin de puritate. Fetita incepu sa vorbeasca cu ea:

-Hei porumbita! Pe mine ma cheama Alegria, si te-am vazut atat de trista si neajutorata ce e cu tine? Cum te cheama? Eu nu vreau sa fii trista, orice ar fi eu o sa iti fiu alaturi.:*
-Hello Alegrie radioasa! Pe mine ma cheama 1367541, si sunt trista pentru ca mi-am tradat stapanul…si ii povesti tot ce s-a intamplat cu lux de amanunte si cu multe lacrimi in ochi.

-Ufi ce nume urat ai. Cine a putut sa te porecleasca in halul asta? Nu stii ca cifrele astea aduc ghinion? Trebuie sa fii botezata, pentru ca altfel nu vei cunoaste niciodata fericirea absoluta pe care o meriti din plin. Uite, de acum inainte numele tau va fi Paloma, vei renaste din propria cenusa si vei avea alt suflet, vei face exact ce iti doresti, tot ce iti cer e sa ai incredere in mine pentru ca nu iti voi face niciodata rau. De acum incolo tu pentru mine vei fi ceea ce eu mi-am dorit sa fiu dintotdeauna, si ma voi lupta si voi merge pana in panzele albe numai ca tu sa detii fericirea pe care o meriti din plin, si acel baiat o sa primeasca ceea ce merita.>:)

Trecura ani si ani plini de pace si voie buna, Paloma renascuse, traia alta viata, zilnic se pierdea printre nori, cu fiecare aripa pusa in bataia vantului ea degaja mireasma ei oriunde mergea. Dar nu putea uita de acel baiat care a dezamagit-o. Isi lua inima in plisc si se duse la Alegria sa ii spuna ca vrea sa se duca la Marcel pentru ca simte ca are nevoie de ea, simte ca o cheama langa el si ca oricat de rau i-a facut nu poate sa il abandoneze. Fetita incepu sa planga si ii spuse doar atat:

-Daca asta te face fericita, du-te! Eu tot aici am sa fiu si o sa te astept cand vei avea nevoie de mine.

Si zbura ca vantul si ca gandul pana Paloma ajunse in camaruta unde si-a petrecut o parte din viata. Nu mai era nimic din ce a fost, porumbeii erau toti putreziti li se vedeau si oasele. Din ziua in care ea a plecat, Marcel nu a mai trecut pe acolo. O cuprinse o furie groaznica vazandu-si prietenii morti, regreta ca s-a intors, cum a putut crede ca Marcel avea nevoie de ea? Nici macar nu a intors capul cand a dat-o pe mana catelului.

Se duse la el acasa, intra pe fereastra si ce vazu? Toti peretii erau pictati cu ea, porumbita lui preferata 8->, avea tablouri cu ea printre nori, chiar si pe desktop era imaginea ei. Si papuceii de casa, si tricoul erau desenate cu ea. Il vazu si pe Marcel stand pe mess si trimitand la lume poze cu ea. Ramase uimita vroia sa ii spuna cat de mult i-a lipsit dar isi intoarse capul, nu vroia sa il deranjeze. L-ar fi putut ierta pentru tot ce i-a facut dar sa il ierte pentru ca i-a abandonat pe ceilalti porumbei niciodata. Nu mai depindea de ea, pur si simplu unele lucruri nu se iarta, ar fi vrut sa ii ceara niste explicatii dar cu ce folos? Timpul nu isi mai intoarce fata, isi deschise aripile si iesi pe fereastra tot atat de suparata precum intrase. Nu o incalzea cu nimic ca el inca suferea pentru ea, si-a promis ca nu o sa il ierte niciodata desi in inima ei, el inca mai traieste.:)

Se intoarse la Alegria, ea era exact in acelasi loc unde o lasase ultima data. Avea o placuta pe care scria cu sange “Te-am asteptat, dar ai venit prea tarziu!”

Ea murise, din sufletul ei curgea sange, lacimile ei erau inca calde…viata ei se prabusise in momentul in care Paloma plecase.

Porumbita o acoperii cu aripile sale, a stat langa ea ani buni, neclintita, dorea sa ii tina de cald, sa o protejeze pe cea care a iubit-o cel mai mult pe aceasta lume. Se gandea cand a fost mai fericita…cand o chema 1367541 sau cand o chema Paloma? Nu ar stii sa isi raspuna la intrebare. Un lucru stia ca a fost fericita la viata ei.:)

Spre final se arunca in gol si muri prabusita in prapastia dezamagirii…durerea fizica era atat de usoara fata de cea a sufletului ei, incat s-a zbatut secole intregi pentru ca sufletul ei sa moara.

Era rece, stelele pluteau, vantul le mangaia lumina lor aurie, pe cer se revarsa o tacere infinita. Doar timpul isi continua “jocul” lui nemuritor, si el nu acorda a doua sansa, trebuie sa porfiti de tot care ti se ofera pentru a nu ajunge intr-un final sa iti soptesti: “prea tarziu”.

Batranetea aduce cu ea intelepciune, dar are si punctele ei slabe. La cei 95 de ani ai mei nu mai disting o poveste de alta. Nu pot sa-mi amintesc cu exactitate ce s’a intamplat intre Sandel si Bianca. Eu stiam ca:

Sandel a ajuns in parc pe la 7 jumate. Incerca sa’si faca curaj pentru cele ce vor urma. Timpul trecea asa greu… s’a facut 9 iar bianca nu venise inca, cu toate ca’i promisese ca va fi acolo.
-scuza’ma ca am intarziat, ii spuse o voce din umbra
-nu mai conteaza, ma bucur ca ai reusit sa vii, si o pupa pe frunte.
-imi era atat de dor de tine:X. imi era teama sa nu patesti ceva, ca n’o sa te mai vad niciodata.
-ei… doar stii ca sunt superman:> doar fetele ma pot atinge:”>
-si te’a atins vreuna?
-despre asta vroiam sa’ti vorbesc. nu ti’am fost fidel ca irinel 
-m’ai inselat cu vreo maimuta?:o
-da… una careia ii cazuse parul:-s. in cautarea noastra am dat de o vrajitoare care ne’a spus unde o sa gasim raspunsuri la intrebarile noastre. Din prima clipa cand am vazut’o am fost fermecat de frumusetea ei, si am reusit sa ma tin tare pe picioare, pana cand… am luat cina cu ea. Asta a fost plata pentru serviciile ei. Nu am putut refuza, si sincer sa fiu, nici nu as fi avut de gand sa o fac. Am petrecut cu ea cea mai spectaculoasa noapte, am simtit ca am renascut. Am simtit cum curge iubirea prin mine. Totul s’a intamplat atat de repede, a fost atat de minunat. Nu regret nimic din ce am facut, as face’o din nou, daca as avea de ales.
-deci intre noi s’a terminat totul?
-nu vreau sa se termine. Ceea ce am trait atunci s’a terminat in dimineata urmatoare, nu simt nicio dorinta pentru vrajitoare, in schimb simt ca te iubesc mai mult ca inainte, simt ca ceva s’a schimbat in interiorul meu. Cu toate astea, nu puteam sa’ti ascund faptul ca nu ti’am fost fidel…
-iti multumesc pentru sinceritate, poate ca vrajitoarea a vrut sa’ti deschida inima. Poate ca ne’a facut un bine. Oricum…am eu ac de cojocul tau>:) vreau sa’mi ridici palat, piatra cu piatra, sa vad atunci daca mai ai vreme de fufe=))
-din cristal ti’l fac:”>;
-eh:-j e prea costisitor. M’am razgandit. Vreau coliba din chibrite, e mai ieftin si o sa fie mult mai dificil:”>
-nu te gandesti la saracii copacei?:o
-pai… ma simt vinovat
-ei, nu trebuie. Cand esti fericit sunt si eu. Nu conteaza daca esti sau nu cu mine. Asa ai gandi si tu daca ti’as spune ca baietii din echipa de handball sunt formidabili, nu?
-:-w in ce sens?
-pai… se pricep sa faca patu=))
-aaa.. pai dupa ce termina la tine, trimite’i si la mine, la curatenie nu se pricep?=))
Incepusera sa rada amandoi si s’au tinut o jumatate de ora in brate, vegheati de o bufnita curioasa. Sau poate doar incerca sa’si castige si ea painea… barfele se vand bine prin padure:-”.

-stii, relatia noastra va rezista doar daca ne vom respecta reciproc, daca vom fi liberi, daca vom fi sinceri unul cu altu, daca vom fi 2 stapani. nimic nu e sigur, de fapt singurul lucru sigur e schimbarea. Daca ne vom mai iubi o zi, o luna sau o viata, vom afla in viitor, sa ne facem griji de prezent. Stiu doar ca ACUM te iubesc, restu’s detalii.
-si eu te iubesc, poate nu ti’o spun prea des, dar ti’o arat in fiecare zi.
-daca nu te’as fi cunoscut ti’as fi simtit lipsa.
-asta’s eu… o minune de baiat=))
Si se facu liniste:X

Dar prietena mea din copilarie, fakeprincess, care mai are 5 dinti in gura, fata de cei 3 ai mei mi’a spus ca de fapt asta s’a intamplat:
(tin sa’i multumesc pentru eforturile pe care le’a facut ca sa’si aminteasca:*:* )

Se facuse ora 8 si Sandel inca nu isi terminase tochitura de cocostarc inabusita in suc de tutifruti :X. Nu stia ce sa faca…sa se intalneasca cu Bianca sau sa viseze la inca o seara cu Visinica 8->. La 8 jumatate era in parc, Bianca prinse turturi de la atata asteptat. Baiatul o lasa sa se mai dezghete un pic si apoi incepu sa dea din gura ca o elice eoliana stricata :
Sandel : Servus Bianca ! Tocmai m-am intors din tarile calde si am trecut prin atatea peripetii. Vreau sa fiu sincer cu tine, te-am inselat cu trupul si cu gandul, cu o frumoasa vrajitoare, o cheama Visinica. Mi-a trezit in mine sentimente nemuritoate, simt ca o iubesc la fel cum te iubesc pe tine. M-as duce la ea, sa o mai vad o data, dar te rog sa ma astepti pentru ca nu am sa te neglijez iti promit. :* si vorbi asa ore intregi fara ca Bianca sa poata scoate un cuvant.
Bianca : Mai respira ca te ineci in cuvinte. Am inteles perfect, stiam ca ceva nu e in regula cu tine. Ma doare sufletul, dar te voi lasa sa faci ce vrei tu, dar nu am sa te mai astept, relatia noastra se incheie aici. TE IUBESC DAR NU POT IERTA TRADAREA !!! =((
Sandel : Of, daca m-ai fi iubit m-ai astepta. Eu sunt inca tanar si vreau sa capat experienta, nu vreau ca la 80 de ani sa stiu numai de tine :O.
Bianca il saluta si pleca, lacrimile ii umplu ochii, nu putea scoate un cuvant, Sandel incerca sa o opreasca, dorea sa ii dea un ultim sarut…Ea se opri putin din mers, se gandea ca poate mai exista vreo sansa pentru iubirea lor…dar dezamagita pleca acasa sa se linisteasca cu un suculet tedi :X
Trecura 3 ani, in acest timp Sandel a stat cu Visinica un an, apoi a vazut intr-o seara ca ii facea vraji :O :O :O O parasi pe Visinica se duse la Ciresica, o parasi pe Ciresica se duse la Capsunica, o parasi pe Capsunica se duse la Bianca :X Si-a dat seama ca sentimentele fata de Bianca sunt mult mai intense decat ceea ce simtise el cu toate cele trei fufe :-W.
Ajuns in fata blocului, interfonul era stricat, sparse geamul si suna la usa…ii raspunse mama fetei. El intreba de Bianca iar mama ii raspunse :
Cum ? Nu stii ? S-a calugarit exact in a doua zi cand ai plecat tu. A invatat pe de rost biblia si toate cartile religioase numai sa te uite. Acum e fericita, nu are nevoie de iubirea ta, iubeste floricelele, si-a facut noi prieteni, vorbeste cu fluturasii, le face cercelusi, vorbeste cu oitele, le impleteste codite. 8-> Te rog las-o in pace, a suferit prea mult din cauza ta.
Sandel ramase fara cuvinte, cerul se parbusi peste el, sufletul ii cazu in prapastia dezamagirii, platise cu varf si indesat pentru greseala facuta.
A doua zi se duse la insusi Papa sa ii ierte greseala. Papa a zis ca ceea ce a facut e grav, i-a dat sa faca matanii, sa citeasca ore in sir rugaciuni, sa isi doneze toate hainele, averea sa le-o dea saracilor, si de acum incolo sa nu mai atinga nici cu o floare vreo fata.
El promise ca va respecta cele de mai sus, si ca ar vrea sa se calugareasca si el, ca sa fie mai aproape de sufletul Biancai si de Dumnezeu.
Trecura iar 3 ani, se anuntase o conferinta religioasa importanta in capitala. Sandel care acum se numea “Vinovatul” si Bianca care isi schimbase numele in “Floare-De-Rai”, au venit la conferinta…se privi in ochi, nici unul nu scoase un sunet, era prea tarziu pentru iubirea lor…apoi se facu nevazuti in multimea de calugari…

Dupa cum ziceam, memoria’mi joaca feste. Va las pe voi sa va alegeti propriul final.

Intr-o padure langa lacul plin de pestisori de aur traia un melcisor cariua ii placea sa infulece enorm de mult arpagica, fasole prajita, piatra de var, hartii si carton. Cand veneau la padure oamenii si isi lasau excrementele :-S si mizeriile pe iarba, melcul iubit le aduna cu multa harnicie si le depozita in gropita de langa malul lacului.Melcisorul asta era impotriva incalzirii globale, si chiar isi dorea atat de mult sa faca un curs despre protectia mediului si sa isi invete semenii cum sa iubeasca natura, sa o respecte, mai clar dorea sa ajunga regele padurii, al codrilor, apelor statatoare, muntilor, vailor si insusi regele iubirii 8->El avea un drag prieten care traia in gropita cu mizerii, era un rac care papa de toate, nu era pretentios nici la mortaciuni, nici la mirosul inmiresmat al cadavrele furnicilor si al pasarelelor putrezite.Cei doi traiau in armonie si pace, erau suflet pt suflet si erau de nedespartiti, se ajutau reciproc, daca unul ii dadea o palma, celalalt dadea cu pumnul=)).Intr-o zi cu semisoare cand cei doi isi luase ospatul aparu o gargarita gingasa, parea pictata in floricele, ce mai, Divinitatea intruchipata.Toata padurea incremeni, copaceii uscatu-s-au din cauza luminii ce o degaja mica printesa cu aripi de vis. Melcul cand o vazu intra in cochilie de rusine iar gargarita cu piciorusul ei pufos ca painea din cuptorul lui buni, batu la intrarea din cochilie. Melcisorul isi scoase doar antenele pentru a scana imaginea printesei.

Gargarita : cucu !!!!!
Melcisorul : bau !!!! m-ai confundat cu, cucu, vezi ca el e sus langa pomul cu omizi.
Gargarita : eu pe tine te cautam, vreau sa imi faci o mare favoare.
Melcul : da, sigur, accept orice. Daca pot am sa sar si in cap pentru tine, am sa iti cant din trompeta numai sa te fac fericita
Gargarita : Uf, ce bine ! Atunci casatoreste-te cu mine si te voi duce intr-o alta lume nemaiatinsa.Melcul : :O esti pe interes, vrei sa impart cu tine cochilia mea din platina aurita cu argint ?
Gargarita cand auzi aceste cuvinte scoase din insusi pantecul durerii, incepu sa verse lacrimi de sange roz si isi puse palarioara de catifea pe capusorul ei cu bulinase rosii ca inimuta ei.Pe drum se impiedica de un greieras lucios care dormea sub o umbreluta numita ciupercuta.
Greierasul : ce cauti tu aici ? vezi ca m-ai lovit la coaste.
Gargarita : Imi cer catralioane de scuze, fac plecaciuni in fata ta numai sa ma ierti.
Greierasul : Hai lasa, fugi pana nu te-oi duce la furnicute ca tare mult au nevoie de o sluga.
Gargarita pleca distrusa catre lac, vroia sa se sinucida, sa isi inece viata amara in lac, cand deodata il vazu pe rac mergand tantos catre ea cu un tupeu iesit din comun.
Racul :Hello domnisoara !!! Nu ai vrea sa iti exersezi engleza cu mine ?
Gargarita : Engleza o stiu ca pe Tatal nostru, iarta-ma dar sunt foarte suparata si nu am chef de vorba.
Racul : Esti o zeita, o stea cazatoare, lumina din ceruri, universul, hrana mea spirituala (si a mai zis ceva in engleza dar nu stiu ce ins)
Gargarita : Da? atunci casatoreste-te cu mine, e pentru un scop nobil! Si ai sa vii pe planeta mea, Mercur!
Racul : :O Atat de repede? Stai sa imi iau gecuta, e frig pe acolo? Sau sa imi iau crema pentru protectie solara?
Gargarita : Nu iti trebuie nimic, avem de toate acolo, dar vreau sa facem un pact : sa nu te indragostesti de mine pentru ca sufletul meu e dat melcului. Il iubesc cum nu mi-am iubit niciodata fardurile, rujurile, operatiile estetice, pentru el as renunta si la silicoane.
Racul : Eu deja m-am indragostit de tine, si melcul imi e prieten de-o viata, dar dusman imi va fi de acum pentru ca ti-a facut pulbere inimioara.
Gargarita : Nu vreau sa stric prietenia dintre voi, nu sunt in stare de asa lucruri rele, dar trebuie sa vii acum, ca altfel planeta Mercur va fi in pericol.
Racul : Ok, sa imi iau traistuta cu mortaciuni, sa pap pe drum. Sa stii ca m-ai facut cel mai fericit rac de pe pamant.
Gargarita canta cantecelul acela cu floricele pe campii si din cer cobora lin o frunzulita roza cu aripioare albastrui. 8-> A durat ceva pana a urcat racul, greu se mai urnea din loc, avea o slaninuta pe el, si vergeturi si celulita :-S.Nici macar nu i-a facut cu mana melcisorului (asta pt ca nu avea), dar macar trebuia sa il pupe de ramas bun, Si zbura ei pana cand s-a deschis o portita de trecere pe Mercur. La poarta, racului i s-a implantat un cip ca nu cumva sa fure din bogatiile nemaivazute iar gargaritei i se faceau plecaciuni si tare fericiti erau cei de acolo ca o vazuse pe printesa.Gargarita se duse la tati sau, regele planetei.
Gargarita : Dragul meu tati, ti l-am adus pe printul care ne va ajuta sa salvam planeta de clanul gargaritelor putoroase care ne distrug planeta cu mizeriile lor. Sa stii ca racul are suflet bun, eu am incredere deplina in el.
Regele gargaritelor: fata mea, tu esti asa naiva. Chiar nu vezi ce ochi de pervers are? Si melcul mult iubit unde e ? Parca pe el trebuia sa il aduci. Tu nu il iubesti pe racul asta plin de celulita. Nu il vreau pe planeta mea.
Gargarita : Te rog, da-i o sansa, ai sa vezi ca o sa se poarte exemplar, cu timpul o sa iti devina cel mai bun prieten.
Regele : Bine, are la dispozitie o zi sa faca o fapta buna si daca nu va fi izgonit si aruncat la mile distanta de soare.
Gargarita : Iti multumesc tati meu scump, te iubi mult, ma duc sa imi fac siesta si dupa am programare la coafor. Tu racule trebuie sa dovedesti ca vei fi bun ca rege cand tati meu se va duce in tarile calatoare pentru a o cauta pe regina vietii lui 8->.
Racul : O sa va demonstrez ca nu a existat un rege atat de iscusit si dibace ca mine :>.Ma duc sa scanez zona, sa am grija de poporul meu, si sa invat cum sa il conduc.
Era asa frumos pe acolo, nu trebuia sa ai bani ca sa ai bogatii, trebuia doar sa faci fapte bune si erai rasplatit inzecit. Si casutele erau construite in forma de ciupercute, fiecare casuta avea arhitectul ei, era mai ceva ca in povesti 8->.Si se plimba racul pe toate covorasele (acolo nu existau strazi) si in cale le intalni pe gargaritele alea puturoase. El le saluta politicos, erau asa frumoase si nu a rezistat sa le invite pe toate la un suc de mure. Acestea accepta cu bucurie, se duse la clubul de langa palatul cel mare al regelui. Acolo racul se imbata cu suc de mure, el nu avea voie sa bea asa ceva, era impotriva legii lui sa se imbete, si le-a ajutat pe gargarite sa faca mizerie pe covoruse, sa omoare tot ce le statea in cale chiar si sa injure poporul gargaritelor peste tot unde treceau.Auzind acestea, regele l-a cautat prin interpol si cu ajutorul cipului l-a gasit si l-a dat pe mana barbarului de span. Acesta era o dihanie de creatura, cu plete in vant, cu 4 picioare si 5 tentacule. Il lua pe rac in odaita infinita si cu toata puterea lui l-a aruncat departe de planeta undeva unde razele soarelui sunt de negasit, si luna e ascunsa sub un curcubeu :-J. Nu stiu pe unde a ajuns racul dar cred ca a putrezit pe vreun satelit.In tot acest timp melcul nostru era foarte suparat, ajunse ca si emo-kids din zilele noastre, si nu a putut trece peste intamplarea care l-a marcat pe viata. Isi pierduse cel mai bun prieten si o pierduse pe gargarita atat de usor. Acum se gandea daca nu cumva a gresit, daca nu cumva renuntase prea usor la singura sa iubire, gargarita lui. 8->.Venise noaptea, cand melcul facea nani nani, soarele se apropie de el si isi indrepta toata lumina catre cochilia lui. Melcul avuse o viziune…o vazu pe gargarita ca plange dupa el si patrunzand in inima ei vazu cata dragoste se putea ascunde intr-un sufletel de gargarita. Vroia sa ii stearga lacrimile, dar in zadar, incerca sa ii vorbeasca dar ea nu auzea, il durea atat de tare incat simtea ca toata caldura soarelui il ardea pe dinauntru….incepu sa planga si el, si lacrimile lor se contopeau, erau atat de aproape dar in acelasi timp atat de departe unul de celalalt…=((
Dar ceva se intamplase in momentul acela, soarele se deschise, melcul era indemnat sa intre, a ajuns repede in Soare si pana la Mercur nu mai erau decat doar cativa pasi, si a zburat singur pana pe Mercur cu viteza dragostei lui :X care era mai mare decat viteza luminii.Ajuns la poarta planetei, lui nu i s-a mai implantat nici un cip, se vedea in ochisorii lui ca e melc de treaba si ca va putea distruge cu dragostea lui gargaritele rele si puturoase.Melcul pasi pe covorasul sclipitor unde era gargarita intristata cu ochisorii umflati de atata plans si incepu sa o strige dar corzile vocale parca il lasau, i se umplu inimioara de bucurie…si amandoi alergau, unul catre altul, dar vantul, ploaia parca ii tineau in loc, li s-a parut o vesnicie, parca ar fi alergat secole…si…si…intr-un final imbratisarea i-a contopit, au devenit un singur suflet, un singur univers, o singura viata 8->…in acel moment toate gargaritele rele au intrat in putrefactie si toata planeta radia de stralucirea inmiresmata a petalelor iubirii celei vesnice 8->.

a.k.a. “profesorul isi gaseste linistea”

Batrana: of, cu toate ca nu merita fata, povestea ta m-a impresionat. am strans cativa bani, ca sa-i am la batranete, dar nu as vrea sa mor fara sa fac o fapta buna (ca de rele mi-i plin sacul:-s ). oricum eu nu mai am la ce sa-i folosesc, imi place atat de mult singuratatea. pensia imi ajunge pentru mancare, asta pentru ca nu mai am dinti, si mananc paine inmuiata in apa plata, asa ca te pot ajuta.
-multumesc, va raman vesnic recunoscator.
-bafta profesore. sper sa ti gasesti linistea dupa ce o vei gasi.

si astfel ei pornira spre africa fara sa stie macar ce cauta. dar in fapt, africa e atata de mica, si oricum animalele sunt atat de amabile sunt sigur ca oricare din ele ar fi dispuse sa ii indrume pe calea cea buna.
a doua zi de dimineata erau pregatiti sa se urce in avion. ii astepta o excursie fantastica.
-sandel. am fost atat de entuziasmat de gandul ca mi’as putea revedea iubita, incat am uitat complet de tine. ce vei face cu bianca? si cu scoala cum ramane? in vara ai bacul?
-ei… am vorbit cu bianca aseara, a inteles situatia si mi-a urat mult noroc. cat despre scoala, sunteti profesor, cred ca m-ati putea ajuta cu ceva motivari. de bac nu mi-e frica, sunt baiat destept, bacul e floare la ureche, nu e nevoie sa invat ca sa iau note mari.
-esti foarte increzator in tine.
-pai de ce n-as fi. la varsta mea… puteam sa trec prin bac de mai multe ori… doar ca… si atunci auzira o voce care spunea: “avionul numarul 217 ce zboara spre africa va decola in 20 de minute. va rugam sa va imbarcati”
-hai sa ne grabim. nu vreau sa lasam elefantii sa ne astepte.
-si nici girafele, spuse sandel.
cu putin noroc s-au imbarcat la timp si au pornit spre aventura.
pentru ca sunt printre voi si minori vom trece peste intamplarile petrecute in avion, cand profesorul a ramas blocat in avion cu o tanara stuardesa. cred ca a fost extrem de neplacut pentru ca se auzeau tipete si gemete, iar eu loveau insistent in usa si peretii toaletei. Din pacate, timp de 3 ore nimeni nu a putut sa-I ajute. cand intr-un final usa s’a deschis cei doi pareau extrem de extenuati. Incidental nu a fost reportat, dar cred ca compania aeriana va lua masuri pentru ca asa ceva sa nu se mai intample… o asemnea experienta te poate marca pe viata daca nu esti destul de puternic.

Dupa un zbor “neplacut” cei doi au ajuns in sfarsit in Africa. Au aterizat pe aeroportul din egipt. Cu toate ca scopul calatoriei lor era altul, ambii vroiau sa vada celebrele piramide, si mai ales singura minune a lumii inca “in viata”, Piramida lui Keops, si sa se joace de-a v’ati ascunsealea cu mumiile:X.
Le-a facut placere sa descopere o noua cultura, au ramas uimiti de frumusetea piramidei, si de cat de destepti au putu fii egiptenii acum cateva mii de ani, totul era spectaculos. Cu toate astea insa nu stiau de unde sa inceapa cu cautarea…Africa e atat de mare… auzind fara “sa vrea” ce vorbeau, un ghid ii sfatui sa plece in desertul sahara sa o caute pe o vrajitoare celebra care pana acum i-a ajutat pe toti cei care au apelat la serviciile lor. Neavand alta pista, cei doi au inchiriat doua camile si au pornit spre sahara… cu o mare frica in sani, caci nu ii astepta un drum usor. Dupa 3 zile de umblat prin desert, au descoperit oaza in care se afla vrajitoarea visinica. Cand a vazut-o sandel a ramas fulgerat. Era asa frumoasa, uita pe loc de Bianca, si era in stare sa arda in locul ei pe rug pentru un singur sarut. Noroc ca profesorul nu era atras decat de minore si era indiferent vrajitoarei si dupa ce’l plezni bine, sandel se trezi “din vraja” (pentru moment >:)  ). Au vrut sa-i povesteasca ce cauta, dar vrajitoarea ii spuse ca deja stie pentru ce au venit, a citit totul in ochii profesorului…in ochii lui sandel ii fu frica sa se uita,,, s-ar fi indragostit pe loc.
- te pot ajuta, dar o sa te coste, spuse visinica.
- Nu am ce sa-ti ofer, toti banii I’am cheltuit pe drum.
- Cine a zis ca vreau bani? Vreau ca in seara asta sandel sa ramana cu mine. De mult n’am mai luat cina pe nisipul fierbine. Mi’e asa dor sa mananc scorpion pane si serpisori murati:X
- Asta nu depinde de mine..
- Accept, zise sandel, salivand:>
- Atunci ramane stabilit, maine dimineata o sa va dau detalii… in seara asta esti doar al meu>:).
Cu siguranta a fost o noapte fierbinte pentru cei doi:”>, dar acum e dimineata,,, daca vreti sa aflati detalii intrebati luna. Vrajitoarea le spuse, ca daca vor sa o gaseasca pe marinela, trebuie sa plece in jungle amazoniana si sa dea de un anume spidor. Nu ii ajutase prea mult informatia, pentru ca jungle era mare, dar neavand alte indicii, au incalecat pe camile si au pornit la drum. De data asta insa drumul a fost anevoios, si daca nu-i intalneau un grup de negriciosi, amandoi erau morti acum. Acestia i-au gasit lesinati in jungla (noroc ca nu erau canibali) si i-au hranit bine si le’au oferit adapost. Dupa ce au prins puteri, seful tribului i-a intrebat ce vor, fiind singurul care stia engleza, iar ei iau povestit ca’l cauta pe Spidor.
-:O:O cred ca glumiti. Nu cred ca vreti sa aveti de’a face cu spidor. Era cel mai de temut om din intreaga jungla, era un fel de tarzan al zilelor noastre, doar ca nu putea vorbi cu animalele, insa toata jungle i se supunea.
-nu avem de ales. Mai bine mor decat sa ma intorc fara sa o gasesc pe marinela.
-vorbeste in numele tau batrane, eu nu vreau sa mor, zise sandel.
-pai atunci ramai aici, eu o sa plec sa o caut, idiferent de consecinte.
-of… cred ca mi-am pierdut mintile, o sa vin si eu cu tine, asta pentru ca fara tine nu as fi cunoscuto pe visinica… iar experienta a fost pur si simplu divina, as vrea sa se repete… sper ca dup ace-mi achit datoria sa mai fiu inca in viata…
-cum il gasim pe spidor?, il intreba pe sef
-mergeti spre nord, o sa va gaseasca el.
-multumim pentru ajutor.
-mult noroc baieti.
Si astfel au pornit prin jungle … iar inainte sa se intunece 2 lei s’au napustit asupra lor. Erau incoltiti, profesorul isi facuse cruce, sandel multumi lui dumnezeu inca o data ca o intalnise pe visinica si nu’si ratase viata, apoi lei au sarit asupra lor:o
-stati! Tiki, sato, opriti-va
Un om inalt cat un munte isi facuse aparitia chiar inainte ca acestia sa fie mancati de lei.
-cine sunteti si ce faceti in jugla mea?daca sunteti braconieri, luati-va adio de la viata.
-nu suntem braconieri, nici macar nu avem arme asupra noastra. Am venit sa-l cautam pe spidor.
-eu sunt spidor… ce vreti de la mine?
-imi caut fosta prietena din copilarie, marinela, o vrajitoare mi’a spus ca tu ma poti conduce la ea.
-daca tii inadins, si rase ironic.
-vreau… as face orice sa o revad
-din pacate, ea a murit acum ceva vreme.. eram intr-o croaziere pe nil, ea nu a fost atenta, a cazut peste bord si a fost mancata de rechini…
-nu pot sa cred. Voi ramane blestemat pe viata.
-o sa-ti revii, si eu am iubit-o mult, dar desi lent, timpul e un ucigas efficient.
-am batut atata drum doar ca sa aflu ca ea e moarta:((. Doar ca sa aflu ca voi fi mereu obsedat de adolescete, ca sa aflu ca nu-mi voi gasi niciodata linistea, ca sa…
-revinoti in fire omule, nu esti copil.
Atunci profesorul lua o frunza si se sterse la ochi, apoi ii povesti legatura lui cu marinela. Dintr-o data ochii lui spidor se luminara.
-poate mai exista totusi o sansa…
-da… as putea bea o licoare preparata de marele crocodile al junglei, sa mor, sa ma duc sa ma lupt cu fortele de ordine din rai, sa le tai la toti aripile, sa o fur pe marinela si sa ma intorc inapoi in lumea viilor, asta inainte ca solutia sa-si piarda efectul si michiduta sa vina in ajutor (dupa o asemenea fapta m-ar baga colonel in iad).
-sau as putea sa-ti dau una sa te trezesti! Nu, vroiam sa-ti spun ca marinela a fost sotia mea, si ca am avut o fata impreuna. Dupa ce a implinit 18 ani, a plecat sa-si faca un rost in viata, pentru ca nu a vrut un viitor in jungle, maimutele nu o atrag de nicio culoare. Nu am mai auzit de ea de ani buni, nu stiu pe unde este, dar poate daca vei vorbi cu ea, o sa regasesti o parte din marinela. Numele ei este maria. Asta e singura informatie pe care pot sa ti-o ofer.
-multumesc pentru informatii. O sa plec acasa, nu o sa mai caut pe nimeni, nu are rost, sunt prea batran pentru asa ceva, nu trebuia sa sper niciodata sa o reintalnesc pe marinela, ar fi fost mult mai usor. O sa ma intorc acasa si o sa renunt la cariera de professor, poate o sa ma calugaresc.
-imi pare rau ca nu te-am putut ajuta cu mai mult. Tot ce mai pot sa-ti ofer este un drum la aeroport.
Dupa ce mancara, se suira in masina lui spidor si acesta ii duse la aeroportul din egipt, cel mai apropiat aeroport. Dupa ce ii multumira pentru tot, s-au urcat dezamagiti in avion.
-doriti ceva de baut? Intreba stewardesa
-da, ar merge un whisky simplu. De fapt dublu. Triplu aveti? Dami toata sticla…
-pentru tine am ceva mai bun, zise stewardesa.
-pasculino isi intoarse privirea si o recunoscu pe stewardesa. Dadu pe gat paharul si se gandi ca o portie de sex nebun l-ar ajuta sa reziste zborului. Se dusera din nou in baie si incepura spectacolul. Dupa 2-3 saruturi fortate, profesorul spuse:
-scuza-ma…nu o pot face.
-de ce? Ce s-a intamplat? Te deranjeaza mirosul? Putem incerca in compartimentul de bagaje.
-nu, nu e asta, doar ca excursia in Africa nu a iesit cum am vrut, totul a fost pe dos, nu pot face sex cu tine fiind cu mintea in alta parte.
-ce vrei sa spui?
-iarta-ma…nu e problema ta, nu ar fi trebuit sa te deranjez.
-hey… imi esti simpatic, stiu ca toaleta nu e locul potrivit pentru o discutie filozofica, dar acum ca tot suntem aici… si tot o tinem ocupata, ce ai zice sa-mi povestesti…poate te pot ajuta.
-ma poti ajuta doar daca invii mortii…
-imi pare rau…cineva apropiat tie a murit?
-a fost candva apropiata… nu ne-am mai vazut de zeci de ani…
-si mama mea a murit acum 3 ani, te inteleg…
-imi pare rau.
-nu ai de ce, nu a fost vina ta, a cazut peste bord…in timpul unei furtuni
Inima profesorului incepuse sa bata din ce in ce mai tare
-unde s-a intamplat asta?
-pe nil, era in croaziera cu tata, cand…
-spune-mi ca nu te cheama maria:O
-ba da, de unde stii?
-nu pot sa cred:O:O tu esti fata marinelei?
-de unde stii cum o cheama pe mama? Si fata incepuse sa intre putin in panica… apoi profesorul ii explicase tot.
-casatoreste-te cu mine!
-esti nebun!
-nu… am iubit-o enorm pe mama ta, iar acum… simt ca te iubesc. Ai aceiasi ochi, si chiar daca e a doua oara cand ne vedem simt ca te cunosc de o viata. Te rog, casatoreste-te cu mine!
-acum inteleg de ce simt aceasta atractie pentru tine, dar nu pot sa ma casatoresc cu tine… e a doua oara cand ne vedem. Inca esti un necunoscut pentru mine. Daca accept acum, ce o sa le spunem copiilor nostril? Ca prima noastra intalnire a fost in toaleta avionului, acelasi loc superb unde m-ai cerut in casatorie la a doua intalnire.
-am putea minti, milioane de parinti mint, milioane de parinti inventeaza povesti de vis pe care sa le spuna prietenilor si familiei.
-nu. Imi placi. Dar vreau sa te cunosc mai bine. Ai putea sa ma invite la un suc.
-poate ai dreptate. M-am lasat dus de val. Nu pot sac red ca te’am gasit. Ce zici, accepti sa iei cina cu mine? Am putea sari peste suc dupa ce neam cunoscut atat de intim…
-nu. Esti primul cu care mi sa intamplat sa incerc toaleta. Si daca ai intentii seriose, o vom lua incet. Ca doi adolescenti indragostiti. Inca astept…
-vrei sa iesim la un suc?
-da, as fi incantata.
-atunci ne vedem diseara la cofetaria de langa lac.
-bine. Si totusi, cum te cheama?
-prietenii imi spun Viorel.
-atunci ne vedem diseara vio.
Si maria iesi din toaleta, urmand ca dupa 10 minute sa iasa si profesorul. De data asta chiar a fost marcat saracul. Cred ca n-o sa mai intre in toaletele avioanelor in viata lui.
-n-o sa’ti vina sa crezi ce mi s’a intamplat, ii spuse lui sandel.
-sincer, imi imaginez, nu vreau sa stiu detalii…
-nu, nu e ceea ce crezi. Stuardeza e maria! Si ii povesti toata intamplarea
-deci sa incep sa strang bani in pusculita pentru nunta.
-ai putea…

La ora 12:07 au ajuns inapoi in tara.
-iti raman dator sandele, esti un baiat de nota 10, oricand ai nevoie de ajutor sa apelezi cu incredere la mine.
-asa o sa fac. O sa trec maine pe la tine pentru niste motivari. Acum trebuie sa o sun pe Bianca, sa stie ca am ajuns in tara.
-bine…succes tinere. Apoi profesorul o salute din priviri pe maria si pleca spre casa.

-aloo…
-da, sandel tu esti?
-da, eu sunt, am ajuns in tara. Vreau sa ne vedem diseara. Am atatea sa-ti spun…
-nu pot, e ziua unei prietene
-incearca sa-ti faci putin timp liber, vreau sa-ti spun ceva foarte important, ce nu poate astepta, cu cat mai repede cu atat mai bine.
-ce anume? Ma sperii…
-o sa vezi tu…nu mai pot vorbi acum, sunt mort de oboseala, ma duc sa dorm, ne vedem diseara in parc la 8. daca nu poti veni lasa-mi mesaj.
-bine, te iubesc!
-sper…
Si inchise.

A fost odata ca niciodata ca daca era de doua ori nu mai era fain, a fost si nu va mai fi nici a doua oara o jucatoare de badminton foarte priceputa si iscusita. Pe jucatoare o chema Carita-De-Angel si era atat de visatoare si plina de viata si toti flutureii, pasarelele, broscutele, gandaceii, pisiciile si motaneii incalatati veneau la ea sa ii fure din inmiresmata ei bucurie de viata. Ea le oferea tot ce putea, ii sprijinea in ce aveau nevoie, le dadea sperante, ajuta lumea sa fie mult mai buna.

Si intr-o zi ea juca badminton cu prietenul ei cel mai bun, licuriciul. Si Carita-De-Angel arunca cu atat de multa putere racheta (ca doar ea se antreneaza la fortele speciale) incat ajunse departe de soare, undeva spre mai multa lumina. Acolo era El, Ingerul-Din-Soare care o veghea de atata amar de vreme fara sa-i zica un cuvant. O iubea prea mult, nu avea curajul nici sa o atinga cu privirea
Si unde ajunse racheta? Direct in inima Ingerului-Din-Soare:(…si ii strapunse sufletul atat de tare incat inima lui s-a stins, si nu mai rasari deloc soarele in ziua aceea.

Si intuneric total se napustise pe Pamant, si frica, deznadejde, si suparare. Toata lumea se intreba ce se intampla, de ce nu mai rasare soarele. Carita-De-Angel se intreba unde e racheta ei, se gandi ca ea a distrus lumea, se simtea neputincioasa, nu stia ce sa faca, racheta ei a facut o intreaga planeta sa planga.

Dorea sa plece in cautarea ei, dar nu stia drumul, se simtea atat de mica si fara vlaga in ea, dorea sa repare raul pe care il pricinuise omenirii, dar cum?

Licuriciul auzise de la prietenul lui, luceafarul ca departe de lume, undeva spre Steaua Polara se afla un biet inger care inainte avea o inima mare incat era insasi soarele de pe cer.
Carita-De-Angel dorea sa se duca la el, iar luceafarul avand forta sa care dupa el un munte intreg, o lua pe  fetita in spinarea lui si calatori ani de-a randul, peste mari, peste oceane, planete, sori…si pana dadu de El-Ingerul-Din-Soare.

Carita-De-Angel cand il vazu atat de palid la fata, atat de trist, incepu sa suspine; o durea prea tare, si isi vazu racheta infipta in inima lui. Parca tot cerul cazu pe ea, nu stia ce sa faca. Iar Ingerul-Din-Soare o saruta cu atat dragoste incat racheta se scufundase in adancuri iar soarele aparu iar pe cer.

Acesta ii spuse fetei sa plece, ca nu o sa reziste prea mult langa el, puterea soarelui era prea puternica pentru ea si ar dobora-o intr-o zi. Ii spuse ca o sa o vegheze zi si noapte, ca o sa ii lumineze calea spre fericire, si ca o sa ii poarte noroc de acolo de sus. Aceasta nu a vrut sa plece dar Ingerul a alungat-o, a lasat-o fara raza de speranta.

Si inca ii mai puteti vedea si acum, el plin de lumina si fericire ca o poate atinge cu razele lui, iar ea plina de viata dar totusi trista stand cu spatele la el, cu spatele la insusi Soarele.:(

Isi mai puse si ochelari pentru a nu-l vedea pentru ca tare suparat pe el era, dar totusi nu avea nici un motiv, el a vrut doar sa o salveze, si a reusit, e bucuros pentru ca ea e inca in viata :X:X:X:X
Trist dar adevarat.

Dupa cum stim cu totii, au fost o data o fata si un baiat. ei inca exista, si vor exista mereu. de fiecare data se vor gasi unu cu una care sa-si strice reciproc viata=))
glumesc:”>
era vara. era foarte cald afara asa ca el se duse sa bea un suc pe o terasa. atunci o vazuse pentru prima data. era cea mai frumoasa fata pe care o vazuse. il cucerise pe loc. nici nu-si mai bau sucul, era prea ocupat sa o soarba pe ea din ochi:”>.
si a stat asa pana cand ea a plecat, apoi isi lua inima in dinti, plati chelnerului, fara sa’i dea bacsis, si pleca dupa ea. o urmari pana la scara unui bloc, unde ii pierdu urma pentru ca avea interfon.
si… a stat acolo in fata blocului o noapte intreaga iar apoi o jumatate de zi, asteptand ca ea sa apara, si sa o mai poata privi inca o data. cand incepuse sa’si piarda speranta, ea cobora scarile sa cumpere paine.
el o stia, dar ea nu il stia pe el, asa ca el a urmarit’o pana la magazin. dupa ce a cumparat paine, el a cumparat o acadea si a iesit din magazin. Si’a facut curaj, spunandu-si: “esti curajos!” si a strigat-o: “hei, stai, vreau sa’ti ofer un cadou”. ea se intoarse si’l vazu pe el, pentru prima data. A fost dragoste la prima vedere.
ii accepta acadeaua si il invitase sa stea pe banca cu el. el… :”> accepta la randu-i. si mersera ei sa stea pe bancuta cea verde care se asorta cu iarba cea proaspat cosita. si incepura ei sa vorbeasca vrute si nevrute, de la cum se invarte pamantul in jurul soarelui si pana la cate intalniri sunt necesare pana la primul sarut.
era clar, se indragostisera unul de altul, doar ca nu erau constienti de asta. el ii ceru o intalnire, iar ea fara sa stea prea mult pe ganduri, accepta. a doua zi urmau sa se intalneasca la strand, sa se cunoasca si fara prea multe haine pe ei:-”
a trecut greu noaptea, dar a meritat pentru fiecare din ei. apa le facu bine, si in plus le placea sa se balaceasca, si si sa se priveasca imbracati sumar:”>

vara, anotimpul iubirii:X. pentru cei doi binenteles. dupa ce s-au privit ei, unul pe altu, si-au dat seama ca vor ramane impreuna muuult timp.
au continuat sa se intalneasca seara, sub clar de luna, sa se plimbe pe stradute neumblate, ca sa fie doar ei, singurei, ei si luna. ziua mergeau prin padurile din apropiere, sau pe malul unui lac caruia ei iau dat denumirea de lacul cenusiu.
si-au promis ca daca se vor certa vreodata rau de tot, sa se balaceasca in lacul cenusiu si sa renasca ca pasarea phoenix, sa lase in spate tot ce e rau si sa mearga inainte doar cu ce e bun.
zilele treceau, ei pierdusera numarul zilelor de cand erau impreuna, iar iubirea lor crestea din ce in ce mai tare. fata incepuse sa-si neglijeze prietenele, baiatul prietenii. erau doar ei doi.:-s pentru un ochi experimentat situatia asta anunta furtuna.
gurile rele au inceput sa faca valva:X sa-si dea cu parerea despre cum ar treebui sa se iubeasca cei doi:O
doar e frumos sa dai sfaturi gratis:X. sa spui altuia sa faca ceea ce ai vrea sa faci tu=)).
dar dragostea lor nu putea fi stirbita. a venit toamna, frunzele cadeau iar ei se plimbau pe acelasi stradute, odata neumblate, acum pline de cupluri tinere. (cred ca se dusese vestea ca traseul ala e benefic unei relatii)
a venit vremea ca cei doi sa mearga la scoala. din fericire erau la scoala in acelasi oras si au continuat sa se vada la fel de des.
apoi intr-o zi. fata lua un 4 la religie:-s. fu atat de suparata incat nici nu vru sa vorbeasca cu el:-s, dar el era atat de bun incat a trecut cu vederea, si i’a lasat spatiu sa-si revina. dar ea a mai luat un 4:-s. incepea sa-i fie frica ca o sa ramana corigenta la religie:-s. din nou, baiatul ii oferi sprijin si spatiu. iar ca rasplata, fata lua un 3 la religie si cu asta isi asigurase cea dea treia nota obligatorie, si stia ca o sa-l revada pe scumpul ei profesor si la toamna. si de data asta baiatul o sprijini, cu toate ca relatia dintre ei sa schimabt mult…tot ce facea ea era sa invete la religie, si cu toate astea ea continua sa ia note mici.
incepuse sa-si puna intrebari… cum sa iei 4 la religie? si o intreba pe prietena lui cum a reusit performanta. desigur, nu ironic ca mine:”>. dar fata nu vru sa’i dea un raspuns si ii spuse sa o lase in pace, ca are nevoie de linijste. si uite asa trecu iarna, se incheiasera mediile, ea avu pentru prima data corigenta, la religie:o iar profesorul ei ranjea ironiC.

Prietenul ei, era hotarat sa faca ceva pentru a afla imprejurarile in care prietena lui luase note asa mici, nu era normal, iar ea se purta prea ciudat. isi lua inima in dinti, dintii in buzunar, buzunarul in ghiozdan, ghiozdanul il puse pe trotineta, trotineta in masina, iar masina … o luase garda ca parcase gresit.
asa ca-l suna pe tatal lui sa-i dea niste maruntis ca sa scoata masina. si a scos masina si a pornit catre scoala, sa afle adresa profesorului. a intrat in secretariat. acolo o tipa blonda:X sexi de vreo 130 de kg isi facea freza in oglinda.
-buna ziua
-buna ziua.
-ma scuzati de deranj, v-ar sta mai bine roscata
-nu cred ca tia cerut cineva parerea. ia zi, ce vrei?
-pai… am sufletul sfasiat, de dintii astia nespalati care stau pe trotineta care… si isi spuse toata povestea apoi ii zise: si as vrea sa va scot la o cafea. as prefera sa nu dormim toata noaptea:”>
-si..ziceai ca mi sta bine roscatA?=))
-da:>. si daca tot sunt aici, nu ati putea sa-mi spuneti va rog adresa proferului pasculino? trebuie sa-i las ceva in drum spre casa
-ba da cum sa nu. sta pe strada cu lipici, casa fara numar.
-multumesc frumos. ma duc sa schimb niste bani ca n’am doar euro si as vrea sa am onoarea sa va fac cinste.
-bine, te astept aici.
-ne vedem imediat frumoaso

si dupa ce facu rost de adresa se cam facu nevazut. degeaba isi cauta bestia frumosul ca aceasta nu mai puse piciorul in secretariat.

dupa ce afla adresa profesorului pasculino, se duse sa bea un becks cu aroma de lamaie. era ca un fel de spanac pentru popeye. [deja incepe sa mi fie frica pentru ce urmeaza:-ss]

dupa ce-si termina “suculetu” lasa bacsis cheleritei:o [cine nu i-ar fi lasat? cu fusta aia transparenta si portocalele alea atat de prospete?:"> ma mir ca nu a mai mai baut o bere=)) era o placere sa o privesti:X. eu de eram in locul lui serios ca nu ma mai ridicam de pe scaun. uitam de pasculino. iar bianca... care bianca?=)) dar el nu e ca mine, deci sa trecem mai departE:-w]

casa profesorului era incofundabila. avea o groaza de mate afara. [cred ca kitycat e mai ieftin ca pedigree si deaia tinea matze]
atunci el scoase arma secreta ca sa-si faca loc printre pisicute. un soricel mic si nevinovat a carui viata era pe sfarsit. dar el nu avea timp de compasiune asa ca-l elibera, iar el fugi cat putu de tare si pisicile dupa el. nu se uita in spate sa vada rezultatul si batu repede la usa. apoi, observa ca geamul era deschis, si cand usa se deschise el sari inauntru pe geam.
ajuns in casa, se puse relaxat pe fotoliu si-l astepta pe profesor sa apara
-:o cine esti tu? si-si ridicase in aer toiagu’
-eu sunt… nimeni altu decat sandel, prietenul biancai.
-ce bianca? nu stiu nicio bianca.
-o eleva de-a ta. nu cred ca te vei intalni cu prea multe eleve in toamna.daca stau sa ma gandesc bine, doar cu ea. ce ti-a facut?
-aaa.. bianca?:”>. nimic!. doar ca nu invata. si nu pot accepta asemenea comportament. trebuie sa-mi pastrez reputatia.
-auzi bai mosule? cati ani imi dai? sa stii ca eu am trecut prin multe la viata mea. citesc un om atunci cand il privesc in ochi. iar ceea ce imi spui tu sunt doar minciuni. sa stii ca toiagul ala nu te va mai ajuta la nimic daca nu-mi spui adevarul. nu cred ca vrei sa stii de ce sunt in stare. si nu te gandi ca te bag in spital. ti-as face un bine… o sa te fac sa pierzi tot. o sa te fac sa-ti doresti sa nu te fi facut niciodata profesor, ci calugar. sa stai departe de lume. eu ti-am citit gandurile, stiu de ce esti in stare, stiu ce-ti poate mintea, asa ca te rog. fi sincer macar o data in viata ta si poate o sa fiu indulgent cu tine.
-tinere citesc si eu pe fata ta ca nu esti chiar asa de prichindel precum pari. de aceea o sa-ti spun povestea vietii mele. cand aveam vreo 13 14 ani m-am indragostit de o fata superba, dar care era cu vreo 2 ani mai mare ca mine. si soarta a facut ca ea sa plece in alt oras si sa nu o mai vad niciodata. de atunci am o slabiciune pentru minore. in fiecare an o caut printre elevele mele, pe iubita mea din copilarie.  in fiecare an gasesc cate o fata care sa-mi fie victima, dar iubirea nu tine decat un an. anul acesta bianca a fost aleasa, doar ca e atat de diferita de restul. pe restul le agatam usor, pentru ca fetele erau dornice sa invete, dar ea nu. ea se lasa atat de greu. de asta a trebui sa-i dau note mici, am crezut ca va ceda. i-am spus ca daca nu iasa cu mine o sa repete anul, pentru ca nu-si va lua corigenta, dar ea se incapataneaza sa invete, crezand ca poate stii mai multa religie decat mine, crezand ca poate sa-mi tina piept. totusi, ma mir ca inca nu m-a denuntat.

-e o fata dependenta de independenta. Cred ca ii plac provocarile, dar jocul asta se termina aici. Vreau ca maine sa mergi si sa spui la politie tot ce mi-ai spus mie, si sa platesti pentru faptele tale.
- ha ha… de ce as face asta? sa-mi compromit cariera de profesor, si sa raman fara frumoasele mele eleve?:X Nu ai nicio dovada, iar fetele respective nu vor confirma. nici macar bianca nu are dovezi, colegii de clasa au vazut ca am fost “corect” dandu-i notele pentru ca era nepregatita, nu a stiut sa-mi raspunda la intrebari. asa ca… de ce as face asta???

he he, batranele. nu stii cu cine te pui. dar imi place de tine. uite, daca o treci anul pe bianca, te voi ajuta sa o gasesti pe iubita ta din copilarie, poate daca va veti revedea, iti vei reveni si tu. putem trece peste faptele tale, elevele acelea au avut de ales, si poate ca desi nu pare, le-ai ajutat intr-un fel.(acu’ le va fi mai usor sa agate un irinel cu bani si sa duca viata mult viata. oricum nu cred ca ar fi rezistat nici macar la o munca de zi)
-chiar crezi ca ma poti ajuta? ti-as ramane vesnic recunoscator. nu ma intelege gresit, sunt foarte placute tinerele dar as vrea sa-mi gasesc si eu linistea, a fost prea multa agitatie. Nu pot sa-ti ofer alta recompensa decat sa-ti las averea mea dupa ce mor. ce a mai ramas din ea, ca fetele astea sunt costisitoare rau:-ss.
-Da, cred ca te pot ajuta. Ne intalnim maine la tine, pe la vreo trei. Sa nu-i spui biancai nimic, nu vreau sa stie ca am ajutat-o, vreau sa creada ca a trecut anul cu propriile forte.
-bine, atunci ne vedem la 3. Bafta tinere.

A doua zi, au inceput sa face cercetari pentru a o gasi pe iubita profesorului. Lucrurile au inceput sa mearga mai bine intre sandel si bianca, profesorul schimbandu-si atitudinea fata de bianca. bianca a lasat-o mai usor cu invatatul si a inceput sa iasa din nou cu sandel. Totul incepea sa mearga din nou ca pe roate:x.
apoi… intro seara, bianca ii spuse lui sandel:
-sandi…ma iubesti?
-ops… e atat de evident?
-sunt foarte serioasa, vreau sa stiu daca ma iubesti, vreau sa-ti spun ceva.
-binenteles ca te iubesc, ti-am dat motive sa crezi altceva?
-nu e vorba de asta… dar… ma gandeam, in curand vom termina liceul, fiecare va pleca pe propriul sau drum, ce crezi? Relatia noastra va rezista? Chiar daca probabil ne vor desparti munti si vai?
-pai…ce munti? ce vai? nu mergem amandoi la facultate in Bucuresti? credeam ca vrei sa fii doctorita.
-pai.. vroiam, dar acum, dupa ce am invatat atatea despre religie, vreau sa devin arheolog, sa calatoresc peste tot in lume, si sa aflu atatea lucruri despre ce a fost:x. dar asta inseamna sa fiu atat de departe de tine:(
-pai as putea sa devin si eu arheolog8->
-nu fi prostut. visul tau e sa devii detectiv, nu as putea sa te fac sa renunti la visul tau doar pentru a fi impreuna. te iubesc atat de mult, dar stii ca viitorul e atat de nesigur. orice se poate intampla. nu vreau ca tu sa renunti la visele tale pentru a fi cu mine.
-da, ai dreptate, dragostea asta m-a cam orbit putin, si eu te iubesc atat de mult, am noroc ca nu profiti:*. eu zic ca o sa ne descurcam cumva, intotdeauna am facut-o. Distanta e relativa, la fel ca timpul. Am putea sa ne iubim intr-o zi cat altii intr-o viata.
-Da, cred ca ai dreptate:*. Iarta-ma ca nu ti-am spus pana acuma. Credeam ca te vei supara.
-ei… tot ce imi doresc e sa fii fericita. chiar daca asta inseamna sa fii departe de mine. cine stie…intr-o zi o sa lucram impreuna. eu o sa te ajut sa descoperi ramasitele lui mosh craciun. si ale vitejilor lui pitici. eu cred ca a murit demult, deaia nu mai vine sa aduca cadouri copiilor, dar as fi curios sai descopar barlogul. poate-i gasesc jucaria bunicului. mi-a povestit ca l-a vazut pe mos craciun cand era mic, doar ca s-a treezit tatal lui si mosul sa speriat si a plecat fara sa-i lase trenuletul argintiu. ar fi atat de frumos sa gasesc trenuletul. sa il duc bunicului, cred ca deaia nu vrea sa moara saracul. inca isi astepta trenuletul.
-da, ar fi frumos. ma bucur ca te-am cunoscut.
-si eu:”>.
-hai sa dormim, mie dor sa dorm in bratele tale
-si mie.
[si adormira sub un copacel. dimineata un baietel gasi un pachetel pe care scria billy boy deasupra unui desen cu un degetel ce zambea:X]

a doua zi dis de dimineata a mers la profesor pentru a face un plan pentru a o gasi pe prietena lui din copilarie.
-mai ti minte cum o chema?
-da, marinela. off…ce zambet avea:-
si au inceput sa bea, si sa puna ideile cap la cap. si sticlele goale la locul lor in lada. iar cand burtile au fost pline, si mintea a fost praf. si au amanat toata afacerea pe a doua zi. au dormit bine. [fiecare la casa lui]
dupa ce profesorul si-a spart toti purceii de portelan pe care ii avea, l-a luat pe sandel cu el, si au plecat in vechiul sat. acolo, mai era doar o casa cu acoperis, restul erau cam daramate. au mers si au batut politicos la usa, de fapt mai mult in prag ca nu era usa, doar o patura ce-i tinea locul. vazand ca nu raspunde nimeni, au intrat in cocioaba, caci casa e mult spus. pe un pat de puf statea o batranica frumusica ce isi sugea degetul(cred ca ii era foame). au trezit-o zi i-au spus povestea. batrana le-a spus ca isi aminteste de fata, care acum multi multi ani a mancat la ea fara sa-i multumeasca pentru masa. Profesorul era in culmea fericirii.
-si nu stiti unde ar putea fi?
-Nu, din pacate, tare as fi vrut sa o spun parintilor. Sa stie si ei ce fata au crescut. Dar stiu ca parintii lor au cumparat o casa in Africa. saraci… cu banii pe care i-au luat pe casa de aici nu si-au putut permite decat o casa in africa… 4 bete acoperite cu frunze…
-of… inseamna ca s-ar putea sa nu o mai vad niciodata. banii sunt destui de putini, nu cred ca voi ajunge in africa…

[continuarea o sa apara intr-o zi de vara... asteptati aici, sa nu plecati afara!]

A fost odata si va mai fi si a doua oara pentru ca din mosi stramosi se trage, un baiat care se ducea foarte des pe la tara . Si de mic lui ii placea sa se joace cu gainusele: le spala, le pieptana, fundita rosie le punea 8->.
Si cat era ziulica de mare el se plimba prin gradina fugarind gainusele cele tinere, si era atat de fericit incat uita si sa pape de dimineata, si chiar le oferea micul dejun lor, numai sa le faca fericite.
Era atat de bun, calm, linistit si nestresat. Pe baiat il chema Ciuiciulet si era mandru ca era om si ca putea sa scoata o galeata cu apa din fantana numai sa le indoape pe gainusi cu apa fermecata ca sa se indragosteasca de el:X
Dar in zadar , anii trecu ca viteza luminii incat baiatul ajunsese la varsta in care trebuia sa isi faca un rost in viata. Si mami lui il tot certa, sa faca o facultate, sa devina psihiatru ca avea talent baiatul asta, dar el nu, vroia sa devina instructor de condus gainile in costareata si mami lui nu il intelegea, nu stia ca asta era cea mai mare dorinta a plodului ei.
Ajungand la varsta de 18 ani, cand putea sa faca tot ce dorea muschii lui [care nu ii avea] se duse la biblioteca Vadu-Gaina sa se intereseze cum poate ajunge instructor si sa afle mai multe detalii despre cum sa cucereasca o gaina :”>
Si a stat in biblioteca 1001 de ore si in ultima ora si-a dat seama ca nu intelesese nimic si s-a apucat iar de citit basme cu gainuse. Dar problema era ca basmele erau scrise in limba cotcodac si el nu prea intelegea, dar chinuindu-se reusi intr-un final sa rosteasca in limba cotcodac “te iubesc”
El fericit fura cartea de la biblioteca si incepu sa invete toate cuvintele de necuvantat…
Si intr-o zi de 21 iulie se hotari sa isi declare iubirea ce i-o purta gainusei cu palmier rosu si cu fundita galbena cu verde. El de prea mult timp o iubea, incat nici el nu vroia sa recunoasca.
Isi lua inima in dinti, si pentru ca nu avea trotineta ci tricicleta si isi cauta gainusa prea iubita prin curtea de negasit…dar in sfarsit dupa lungi cautari o gasi in cada de struguri unde bunicul trebuia sa faca vin…dar baiatul nu o spuse bunicului ca fura struguri si ea cu mult noroc isi umplea gusa de strugurei albastrii atat de dulci si bunni yami yami (eu daca o vedeam o dadeam in judecata si o trimiteam la spanzuratoare, ca nu suport furacioasele de strugurei).
Si baiatul ii sopti:
-Draga mea papadiuta te iubesc cum nu am iubit nici soarele, nici luna laolalta si nu mai pot de durere, am incercat sa imi ascund iubirea asta care ma macina cum se macina porumbul la moara, si nu mai rezist simt ca ma imprastii in mii si mii de bucatele. Spune-mi te rog daca am vreo sansa la tine.
-Dragul meu zabala, iti multumesc ca mi-ai fost alaturi la foamete si seceta si mi-ai adus de fiecare data hrana de care aveam nevoie. Fara tine nu mai existam demult, as fi fost facuta friptura si as fi ajuns in intestinul gros iar dupa toti cocosii ar fi plans cu lacrimi de sange ca nu ma mai vedeau pe aici, ca doar stii ca eu sunt febletea tuturor 8->. Dar eu tot pe tine te iubesc, si imi era rusine sa fac eu primul pas. Iti aduci aminte cand tu mi-ai adus bucatica ta de prajy iar eu in semn de recunostinta am sarit pe tine si te-am ciupit:”>.
Dar tu…
Si incepura sa discute despre toate cele intamplate in relatia lor, si au lalait-o asa pana dimineata si au papat toti strugurii din cada si bunicu la ora 5 dimineata se trezi sa isi faca prea-vestitul lui vin.
Tare ii era uimirea si pali de tristete bunicul cand vazu ca nu va mai avea nici o picatura de vin. Dar il ierta pe nepotel ca doar era sange din sangele lui si tare mult tinea la el.
Si toata vacanta nepotelul si-o petrecuse la bunica, iar noaptea nu mai dormea in camaruta lui, ci dormea in cada care acum era goala dar in acelasi timp plina de iubire implinita. Si se iubeau si se intelegeau atat de bine incat gesturile lor spuneau totul, aici nu mai era nevoie de cuvinte, se intelegeau din priviri amandoi.
Dar (ca trebuie sa existe si un dar) mami si tati lui Ciuiciulet nu stiau ce se intampla cu el, credeau ca ii place sa doarma afara, sa observe luna si stelele si lumina lor prea vie si inmiresmata. Parintii incepura sa isi faca griji si isi pusese atatea intrebari in minte:
-Oare baiatul nostru mai doreste sa devina psihiatru?
-Oare vrea sa isi duca la implinire meseria de instructor de condus gainile in costareata?
-Oare va mai deveni ceea ce a fost odata?
-Oare chiar s-a indragostit nebuneste de gaina asta plouata care la varsta ei nici un ou nu a facut si nu e in stare sa faca nici mancare?
Si Ciuiciulet isi sparse pusculita in forma de porcusor si se duse la targ si ii lua iubitei sale gainuse un colier de aur pur cu cristale Swarovski.
Dorea sa ii ceara mana, adica gheara, dar el era prea rusinos de fel si nici nu avea prieteni adevarati sa il ajute, sa il sfatuiasca, pentru ca el era prea mic, dar nu mai rezista sa stea in concubinaj. Cu chiu si vai reusi sa ii spuna gainusei iar ea cand auzi era atat de fericita incat si-a schimbat si culoarea penelor, parca devenise mult mai frumoasa si zambitoare.
Si ii spuse mamei lui ceea ce vrea sa faca. Cand auzi mama lui incepu sa planga cu lacrimi de lacramioara si ii spuse ca nu e de acord cu aceasta relatie si sa uite ca are mama. Nici la nunta ii spuse ca nu va asista. Tatal la fel, numai fratele lui cel mai mic a spus ca ii e alaturi pentru ca si el era indragostit de o purcica cu fundita pastelata si numai prin cotet statea. Dar nu avea de gand sa se casatoreasca cu purcica pentru ca bunicu vroia sa o taie de Craciun si nu mai putea de durere baiatul cel mic si isi sustinea fratele in tot ceea ce facea.
Nunta se facu in costareata si era atat de frumos impodobita cu pene, puf, si coaja de oua incat credeai ca esti pe un taram fermecat. Ciuiciulet dorea binecuvantarea de la parintele bisericii dar acesta nu era de acord sa ii casatoreasca. Si ce facu Ciuiciulet:se duse la insusi patriarhul si il ruga in genunchi si ii povesti toata viata lui incat il indupleca pe patriarh si le dadu binecuvantarea.
Si au facut o nunta ca-n povesti si atat de fericiti erau toti nuntasii incat cadoul de nunta pentru ei era o casuta in varful dealului sub clar de luna.
A doua zi s-au mutat acolo pentru ca nu s-au mai dus in luna de miere ca nu aveau bani suficienti pentru aceasta, dar nu conta, intensitatea iubirii lor era mult mai puternica decat tot banetul din lume.
Si traira fericiti si singurei sub clar de luna ani intregi, iar gainusa se facu din ce in ce mai urata iar Ciuiciulet observa acest lucru si i-a facut cadou de ziua ei un abonament la sala si o operatie estetica la gusa. Dupa aceasta operatie ceva se intamplase.
Gainusa isi dorea atat de mult sa aiba copii incat incepu sa cloceasca oua. Ciuiciulet nu era de acord, considera ca e prea mic pentru a avea copii, el vroia intai sa faca o facultate sa se realizeze in viata si dupa sa faca si 1001 copii. Nu era pregatit pentru asa ceva, nu putea duce in spinare atata responsabilitate. Si asa se ivi certurile. Gainusa murea de nerabdare sa isi vada puisorii inveliti in aripile ei pufoase si isi continua cloceala fara a tine cont de dorinta sotului ei.
In a 20-a zi se nascu puisorii ei mult iubiti. Ciuiciulet nici nu a vrut sa ii vada, ii considera niste intrusi, iar viata de familie i se parea un chin.
Si a 21-a zi el se duse la cel mai bun avocat de pe Planeta pentru a depunde cererea de divort. Mare ii fu mirarea gainusei cand vazu ca viata ei de cuplu s-a transformat in praf si pulbere. Daca se casatorea cu un cocos ar fi avut viata mult mai usoara dar acum era deja prea tarziu si se gandea doar la bietii puisori care nu aveau nici o vina ca tatal lor nu ii suporta.
Cererea de divort ajunse in gheara gainusei care trista si inlacrimata semna divortul si asa se desparti pentru totdeauna de baiatul fara-de-suflet.
Trecura vreo 3 anisori, baiatul si gainusa nu mai stiau unul de celalalt iar gainusa desteapta neavand ce le da de mancare copiilor ei, facu apel la un avocat pentru a li se oferi puilor sai pensia alimentara meritata.
In acesti 3 anisori Ciuiciulet fusese la cules de capsuni in Spania pentru a strange banii necesari studiilor. (dorea sa isi indeplineasca visul de a deveni instructor de condus gainile in costareata)
Dar politia era pe urmele lui, si il gasi intr-un butuc langa o gainusa superba, si il aresta deoarece nu avea banii suficienti pentru a le plati pensia alimenatara copiilor lui.

Si astfel el a fost inchis pe viata deoarece din cauza lui au murit toti puisorii de foame si sete iar visul lui se spulberase si gainusa cea noua cu care traia el de 3 anisori s-a spanzurat de gratiile inchisorii. Ciuiciulet era atat de dezamagit de viata, se gandi la tot ce a gresit in viata, si-a facut-o cu mana lui: avea o familie de invidiat, ce isi putea dori mai mult.
Mama si tatal lui nici nu l-au vizitat la inchisoare, doar fratiorul cel mic se mai ducea din cand in cand la el sa ii aduca un topi-top ca ii placeau dulciurile.
Si toti au trait fericiti in afara de Ciuiciulet, pentru ca a primit ceea ce merita pt ca nu si-a asumat responsabilitatea a fi tata.
Putea fi atat de fericit pentru ca a avut de ales din toate vietatile pamantului doar una sa ii fie sotie, dar pe parcursul anilor si-a dat seama ca el nu poate trai doar cu o sotie, lui ii placea sa traiasca in poligamie si in Romania nu ii era permis. Si dupa 20 de ani petrecuti dupa gratii isi dadu duhul de tristete si de mahnire pentru ca putea sa aibe o viata fericita si plina de liniste si pace alaturi de sotia lui pe care inca o iubea. Si in ultima clipa de viata isi aminti ce iubire mare a pierdut si cat de mult a regretat ca a divortat de ea…ea, gainusa lui care fusese odata paradisul lui. :-

A fost odata un copac fermecat cu multe frunze colorate, si cu multe fructe dulci si aromate. Aici traia un batran posomorat, slab la fata, amarat pe care il chema Izmenerici. Dar bucuria lui era unica lui fiica nascuta intr-o scorbura de una dintre cele mai puternice si mai rele vrajitoare : Acuarela care indragostita a plecat in cosmos dupa Boss Barosanul care putea cuprinde tot universul cu bratele sale.
Batranul Izmenerici lupta din greu sa ii ofere fetei sale tot ce avea nevoie..uneori trebuia sa plece in mari si tari pentru a o ajuta pe fetita pentru ca era tare bolnava suferea de o boala tare ciudata : nu putea sa se desprinda de radacina copacelului..de fiecare data cand vroia sa plece, sa iasa afara din scorbura, ea era prinsa ca un giulgiu si cu cat se impotrivea cu atat copacul crestea si mai frumos si mai bogat in ramurele si in frunzisoare.
Dar fetita era tare vesela si era atat de frumoasa incat pasarile cerului veneau si tare se mai minunau vazand asa un soare de fetita. Pe fetita o chema Strop-de-Rai iar tatal o alina Stropisor pentru ca picura stropi de fericire in sufletul omului.
Cu timpul fetita crestea vazand cu ochii, voinica, frumoasa, vesela ca o adevarata printesa in castelul ei din scorbura .
Intr-o zi batranul Izmerici vazand atatia nori deasupra copacului, isi lua toiagul si se hotaraste sa urce pana la Boss Barosanul si la Acuarela care fusese sotia lui odata.
Ajuns acolo, obosit si pierzandu-si toate puterile, batranul Izmerici cazu in genunchi si se ruga la ei sa o ajute pe fata din chinul care o cuprinsese de atata amar de vreme. Dar din contra Acuarela fiind foarte geloasa pe fiica ei, a turnat ploaie asupra copacelului sa creasca si mai inmiresmat si mai puternic.
Dar odata veni la Strop-De-Rai si licuriciul-prietenul cel mai bun al printului Ochi-De-Inger. Si cand o vazuse licuriciul s-a dus si i-a povestit printului Ochi-De-Inger despre ce minunatie a vazut el in scorbura. Repede, printul si-a luat frunzulita lui zburatoare si a calatorit pana la ea. Ajuns acolo mii de siroaie de lacrimi a varsat, mii de suspine si regrete s-au intiparit pe fata lui .
Vroia sa o ajute…dar cum ? oare mai exista vreun leac pt ea ?sau asa ii era menit sa traiasca? Oare merita ea toate chinurile prin care trecea?
Dar printul Ochi-De-Inger nu se lasa cu una cu doua s-a dus la Boss Barosanul si la Acuarela sa rezolve problema. Acestia 2 l-au jignit pe print iar printul si-a scos sabia fermecata si i-a taiat 3 degete de la mana dreapta lui Boss-Barosanul. Dar Acuarela fiind vrajitoare a uns cu apa vie degetele si le-a lipit la loc. Dar ceva se intamplase atunci…Boss Barosanul s-a schimbat, nu mai era cel de altadata, pe fata lui a rasarit o blandete cum rar ati mai vazut, vroia sa o vada pe Strop-De-Rai, si si-a aplecat capul si a intrat cu un ochi in scorbura si cand o vazuse pe fata pe loc se indragostise.
Cand a vazut Acuarela toate astea a inceput sa strige incat si cerul s-a cutremurat si s-au ridicat ramurile copacului pana la nori strivindu-i, si norii au izbucnit in lacrimi si s-au topit de durere. Apoi crengile s-au aplecat atat de jos incat au ajuns in intunericul ascuns unde mana de vietate nu a patruns acolo si astfel Strop-De-Rai ajunse acolo.
Nimeni nu stia unde e ascunsa, si toti au crezut ca biata printesa a murit de durere si de chin in intunericul de nepatruns. Ochi-De-Inger, avea sufletul sfasiat de durere, siroaie de lacrimi de sange a varsat el si astfel a izvorat un rau rosu si sclipitor. Printul vroia sa se innece in lacrimile lui, ca mare ii era durerea, si cand s-a aruncat in rau, a gasit-o pe Zana-Cea-Fara-De-Pacat si i-a spus printului:
“Dragul meu, cu ajutorul dragostei tale ai sa poti invinge raul care s-a abatut asupra printesei tale, trebuie doar sa speri, sa ai curajul sa lupti pana la capat si tine minte oricat de mult ai suferi, si oricat de greu iti va fi in cursa pentru salvarea dragostei tale, sa te gandesti ca la revarsarea raului in marea fericirii ai sa primesti atata iubire cata daruiesti tu acum. Tot ce trebuie sa faci este sa te lupti cu slujitorii Acuarelei, dar nu uita oricat de puternici ar fi, nu te pot invinge, iubirea ta e mai mare decat toate armele din lume si din fara-de-lume. Tot ce pot sa iti dau e un ac care daca il infigi in inima unei vietati cu sufletul rau, acel suflet va ingheta pentru toata viata. Acum te las dragul meu si iti urez mult succes in lupta pentru iubire”
Ochi-De-Inger ii multumi, ii saruta mana cea de catifea si pleca la drum cu multa speranta in suflet.
Calatorise zile si nopti la rand, trecura luni, si nu dadu de nici o vietate in drumul lui. Cand peste trei ani plini de cautari si de nopti nedormite, in fata lui aparu o meduza periculoasa cu niste tentacule de 101 kilometrii. Aceasta vroia sa il surprinda pe print, si sa il intepe cu tentaculele sale, dar printul se apara vitejeste lovind-o cu bratul lui de fier si trantind-o la 101 km de tarm. In acest moment incepu lupta de supravietuire, meduza izbucnii si il intepa pe print, direct in inima. Acesta cazu jos, tragandu-si ultima rasuflare…era prea inveninat sa mai continue…dar puterea dragostei era mult mai mare decat orice venin si se ridica printul si arunca cu acul fermecat in gura meduzei pana ii ajunse in inima si ii strapunse toate organele. Ea pe loc a inghetat si s-a transformat intr-o padurica plina de arbori cu fructe si flori nemaivazute. Isi lua acul si pleca fericit ca a izbavit o lupta importanta.
Trecura iar 3 ani si nu mai dadu de nici o vietate pe drum, pana cand un hipopotam pasiv si linistit isi facu aparitia si il intreba pe print daca nu cumva a vazut vreo umbra unde sa se adaposteasca pentru ca ii era tare cald. Printul il ajuta si ii spuse ca la 7 km de mal se afla un copac cu crengi stufoase. Hipopotamul ii multumi politicos si intr-o clipa de neatentie a printului, animalul sufla cu atata putere din falcile lui fioroase incat il tranti la pamant la o distanta de 101 km pe bietul ochi de inger si alerga sper el pentru al ucide. Cu atata viteza se indrepta spre print animalul fara suflet incat s-a cutremurat tot globul pamantesc iar luna si soarele au ajuns sa se intrepatrunda. Era o lupta crancena intre cei doi, hipopotamul cu coltii sau uriasi il batu atat de tare pe print incat il baga in pamant si isi infipse coltii in inima printului. Dar o lumina puternica rasarita din ochii printului il orbi pe acest animal monstruos. In sfarsit Ochi-De-Inger reusi sa infiga acul fermecat in inima hipopotamului si acesta ingheta si se transformase intr-o alee plina de flori si pasarele.
Printul o luase pe aceasta alee, atat de frumos era acolo, pasarelele ciripeau atat de melodios incat printul a stat acolo si le-a ascultat un an de zile, chiar ajutand niste pui de tantari sa isi construiasca un adapost pentru ca mama lor plecase demult pentru a le aduce de mancare puilor sai. Peste 3 ani se intalni cu Mama-Tantar. Aceasta il intreba pe print daca i-a vazut puisorii, ca tare ii era dor de ei si tare mult suferea ca nu ii poate strange la pieptul ei. Fiindu-i mila printul ii sopti :

“Langa salcia cu plete
Stau bietii puisori
Si asteapta cu durere
Raza sufletului lor.”

Aceasta multumindu-i printului ii spuse sa se apropie de ea mai mult pentru a-l saruta si a-i da binecuvantare. Ochi-De-Inger se apropie de ea, iar Mama-Tantar il pisca atat de tare incat printul a luat-o razna si mintea nu ii mai functiona. Intr-un final printul lesina si se trezise intr-o incapere plina de venin si noroi. Acolo era o sumedenie de tantari care erau gata sa il intepe pe tot trupul. Si aparuse Acuarela impreuna cu Boss-Barosanul, acesta era legat cu ata vie, moarta si colorata pentru a nu-l ajuta pe print sa scape.
Acuarela cu bagheta ei cu cap de scorpion facu o vraja printului, il blestema sa nu aiba parte de fericire si iubire in toata viata lui. Dar Boss-Barosanul simtind durerea printului cu toate puteriile lui se dezlega de acea ata si se puse in fata printului si lua toata vraja asupra lui si ii spuse Acuarelei :
“Eu te-am iubit la infinit, te-am sustinut tot timpul in ceea ce ai avut de facut, dar nu te mai pot lasa sa faci rau oamenilor nevinovati, eu m-am schimbat, am devenit mai bun, numai cand ti-am vazut fiica atat de neajutorata si fara putere de lupta, eu m-am palit de durere, in sufletul meu nu mai e pace, ma simt un nimic, un neputincios, nu am fost in stare sa te aduc pe calea cea buna si de aceea imi dau propria viata pentru iubirea ce i-o port lui Strop-de-Rai. Adio vrajitoare rea, Dumnezeu te va pedepsi pentru tot raul ce l-ai facut omeniei.”
Si uite asa Boss-Barosanul se stinse din viata, iar Acuarela se cutremura vazandu-l si nu mai putea de durere, parca o lovise 1001 de sulite direct in inima. Se duse marea ei iubire, o iubire la care a renuntat la tot chiar si la propria fiica.
Ochi-De-Inger profitand de neatentia vrajitoarei, scoase acul din buzunar si incerca sa il infiga in inima Acuarelei, dar ea vazand a rupt acul in 1001 de bucati si se facu mult mai rea si mult mai vicleana.
In acel moment se deschise o poarta, poarta iubirii unde statea ea : Strop-De-Rai, printesa Ochiului-De-Inger. Acuarela isi ridica iar bagheta pana ajunse la soare si ii blestema pe cel doi sa moara odata cu primul apus de soare. Dar cand cei doi s-au unit printr-un sarut, o vibratie palpaia cu putere inspre vrajitoare incat o facu sa se evapore in inaltul cerului iar bagheta s-a rupt in mii si mii de bucatele. Coapcul care o tinea prizoniera pe fata s-a transformat intr-un castel atat de mare si frumos incat puteai ajunge la Doamne Doamne cu un simplu lift plin de flori si de culori.

Morala :ce poate face un sarut…daca printul o saruta mai inainte pe printesa, altfel stateau lucrurile, nu mai trebuia sa treaca prin asemenea peripetii. Dar oamenilor le e teama sa faca primul pas, si asteapta sa treaca timpul nestiind ca tocmai timpul e ucigasul perfect. Fa ce vrei sa faci in acest moment, nu mai tarziu, pentru ca s-ar putea ca mai incolo sa fie mult prea tarziu.

Si au trait si au tot trait pana la adanci tinereti, caci bartanetea inca nu i-a cuprins pentru ca aveau in ei atata iubire, iar sufletele celor doi infloreau pe zi ce trece si chipurile lor intinereau cu fiecare picatura de iubire pe care si-o daruiau unul altuia. Si inca ii mai putem vedea in inaltul cerului, pe langa stele, pe langa norii, trebuie doar sa ridicam ochii sufletului nostru si sa credem ca exista astfel de iubiri.
Promit ca v-am spus adevarul si numai adevarul, si daca v-am mintit cu ceva vrajitoarea Acuarela sa ma transforme in gandac.